Producător global personalizat, integrator, consolidator, partener de outsourcing pentru o gamă largă de produse și servicii.
Suntem sursa dvs. unică pentru producția, fabricarea, inginerie, consolidare, integrare, externalizare a produselor și serviciilor fabricate la comandă și de pe raft.
Choose your Language
-
Fabricare la comandă
-
Producție pe bază de contract intern și global
-
Externalizarea producției
-
Achiziții interne și globale
-
Consolidation
-
Integrare inginerie
-
Servicii de inginerie
Printre numeroasele ECHIPAMENTE DE ANALIZĂ TERMICĂ, ne concentrăm atenția asupra celor populare din industrie, și anume the TERMOLOGICĂ DE TERMOLOGIE, TERMOLOGIA TERMICĂ) -ANALIZA MECANICĂ ( TMA ), DILATOMETRIE, ANALIZA MECANICĂ DINAMICĂ ( DMA ), ANALIZA TERMICĂ DIFERENȚIALĂ ( DTA). ECHIPAMENTUL nostru de testare cu infraroșu implică INSTRUMENTE DE IMAGINARE TERMICĂ, TERMOGRAFE INFRAROSII, CAMERE CU INFRAROSIU.
Unele aplicații pentru instrumentele noastre de termoviziune sunt inspecția sistemelor electrice și mecanice, inspecția componentelor electronice, deteriorarea coroziunii și subțierea metalelor, detectarea defectelor.
CALORIMETRE DE SCANARE DIFERENȚIALĂ (DSC) : O tehnică în care diferența în cantitatea de căldură necesară pentru a crește temperatura unei probe și referință este măsurată în funcție de temperatură. Atât proba, cât și referința sunt menținute la aproape aceeași temperatură pe tot parcursul experimentului. Programul de temperatură pentru o analiză DSC este stabilit astfel încât temperatura suportului de probă să crească liniar în funcție de timp. Proba de referință are o capacitate termică bine definită în intervalul de temperaturi care trebuie scanat. Experimentele DSC oferă ca rezultat o curbă a fluxului de căldură în funcție de temperatură sau în funcție de timp. Calorimetrele cu scanare diferențială sunt frecvent utilizate pentru a studia ce se întâmplă cu polimerii atunci când sunt încălziți. Tranzițiile termice ale unui polimer pot fi studiate folosind această tehnică. Tranzițiile termice sunt schimbări care au loc într-un polimer atunci când sunt încălzite. Topirea unui polimer cristalin este un exemplu. Tranziția sticloasă este și o tranziție termică. Analiza termică DSC este efectuată pentru determinarea schimbărilor de fază termică, a temperaturii de tranziție termică a sticlei (Tg), a temperaturilor de topire cristalină, a efectelor endotermice, a efectelor exoterme, a stabilităților termice, a stabilităților de formulare termică, a stabilităților oxidative, a fenomenelor de tranziție, a structurilor în stare solidă. Analiza DSC determină temperatura de tranziție a sticlei Tg, temperatura la care polimerii amorfi sau o parte amorfă a unui polimer cristalin trec de la o stare dură fragilă la o stare moale de cauciuc, punctul de topire, temperatura la care se topește un polimer cristalin, Hm Energy Absorbed (jouli). /gram), cantitatea de energie pe care o probă o absoarbe la topire, Tc Punct de cristalizare, temperatura la care un polimer cristalizează la încălzire sau răcire, Hc Energia eliberată (jouli/gram), cantitatea de energie pe care o eliberează o probă la cristalizare. Calorimetrele diferențiale de scanare pot fi utilizate pentru a determina proprietățile termice ale materialelor plastice, adezivilor, etanșanților, aliajelor metalice, materialelor farmaceutice, ceară, alimentelor, uleiurilor și lubrifianților și catalizatorilor etc.
ANALIZOR TERMICI DIFERENȚIAL (DTA): O tehnică alternativă la DSC. În această tehnică, fluxul de căldură către probă și referință rămâne același în loc de temperatură. Când proba și referința sunt încălzite identic, schimbările de fază și alte procese termice provoacă o diferență de temperatură între eșantion și referință. DSC măsoară energia necesară pentru a menține atât referința, cât și proba la aceeași temperatură, în timp ce DTA măsoară diferența de temperatură dintre eșantion și referință atunci când ambele sunt puse la aceeași căldură. Deci sunt tehnici similare.
ANALIZOR TERMOMECANIC (TMA) : TMA relevă modificarea dimensiunilor unei probe în funcție de temperatură. Se poate privi TMA ca un micrometru foarte sensibil. TMA este un dispozitiv care permite măsurători precise de poziție și poate fi calibrat în funcție de standarde cunoscute. Un sistem de control al temperaturii constând dintr-un cuptor, un radiator și un termocuplu înconjoară probele. Elementele de cuarț, invar sau ceramică țin probele în timpul testelor. Măsurătorile TMA înregistrează modificări cauzate de modificările volumului liber al unui polimer. Modificările de volum liber sunt modificări volumetrice ale polimerului cauzate de absorbția sau eliberarea de căldură asociată cu acea modificare; pierderea rigidității; debit crescut; sau prin modificarea timpului de relaxare. Se știe că volumul liber al unui polimer este legat de viscoelasticitate, îmbătrânire, penetrare a solvenților și proprietăți de impact. Temperatura de tranziție vitroasă Tg într-un polimer corespunde expansiunii volumului liber, permițând o mai mare mobilitate a lanțului deasupra acestei tranziții. Privită ca o inflexiune sau îndoire a curbei de expansiune termică, această modificare a TMA poate fi văzută ca acoperă o gamă de temperaturi. Temperatura de tranziție vitroasă Tg este calculată printr-o metodă convenită. Acordul perfect nu se constată imediat în valoarea Tg atunci când comparăm diferite metode, totuși, dacă examinăm cu atenție metodele convenite în determinarea valorilor Tg, atunci înțelegem că există de fapt un acord bun. Pe lângă valoarea sa absolută, lățimea Tg este și un indicator al modificărilor materialului. TMA este o tehnică relativ simplă de realizat. TMA este adesea folosit pentru măsurarea Tg a materialelor, cum ar fi polimerii termorigizi foarte reticulați, pentru care calorimetrul diferențial de scanare (DSC) este dificil de utilizat. Pe lângă Tg, coeficientul de dilatare termică (CTE) este obținut din analiza termomecanică. CTE este calculat din secțiunile liniare ale curbelor TMA. Un alt rezultat util pe care ni-l poate oferi TMA este aflarea orientării cristalelor sau fibrelor. Materialele compozite pot avea trei coeficienți de dilatare termică distincti în direcțiile x, y și z. Prin înregistrarea CTE în direcțiile x, y și z se poate înțelege în ce direcție sunt orientate predominant fibrele sau cristalele. Pentru a măsura expansiunea în vrac a materialului, poate fi utilizată o tehnică numită DILATOMETRY . Eșantionul este scufundat într-un fluid, cum ar fi ulei de siliciu sau pulbere de Al2O3, în dilatometru, trece prin ciclul de temperatură și expansiunile în toate direcțiile sunt convertite într-o mișcare verticală, care este măsurată de TMA. Analizoarele termomecanice moderne fac acest lucru ușor pentru utilizatori. Dacă se folosește un lichid pur, dilatometrul este umplut cu acel lichid în loc de ulei de siliciu sau oxid de alumină. Folosind diamant TMA, utilizatorii pot rula curbe de deformare a tensiunii, experimente de relaxare a tensiunii, recuperarea fluajului și scanări dinamice de temperatură mecanică. TMA este un echipament de testare indispensabil pentru industrie și cercetare.
ANALIZOARE TERMOGRAVIMETRICE ( TGA ) : Analiza termogravimetrice este o tehnică în care masa unei substanțe sau specimen este monitorizată în funcție de temperatură sau timp. Eșantionul este supus unui program de temperatură controlată într-o atmosferă controlată. TGA măsoară greutatea unei probe pe măsură ce este încălzită sau răcită în cuptorul său. Un instrument TGA constă dintr-un panou de mostre care este susținut de o balanță de precizie. Acea tigaie se află într-un cuptor și este încălzită sau răcită în timpul testului. Masa probei este monitorizată în timpul testului. Mediul probei este purjat cu un gaz inert sau reactiv. Analizoarele termogravimetrice pot cuantifica pierderile de apă, solvent, plastifiant, decarboxilare, piroliză, oxidare, descompunere, % greutate material de umplutură și greutate % cenușă. În funcție de caz, informațiile pot fi obținute la încălzire sau răcire. O curbă termică tipică TGA este afișată de la stânga la dreapta. Dacă curba termică TGA coboară, aceasta indică o scădere în greutate. TGA-urile moderne sunt capabile să efectueze experimente izoterme. Uneori, utilizatorul poate dori să utilizeze o probă reactivă de gaze de purjare, cum ar fi oxigenul. Când folosește oxigen ca gaz de purjare, utilizatorul poate dori să schimbe gazele de la azot la oxigen în timpul experimentului. Această tehnică este frecvent utilizată pentru a identifica procentul de carbon dintr-un material. Analizorul termogravimetric poate fi utilizat pentru a compara două produse similare, ca instrument de control al calității pentru a se asigura că produsele îndeplinesc specificațiile materiale, pentru a se asigura că produsele îndeplinesc standardele de siguranță, pentru a determina conținutul de carbon, pentru a identifica produsele contrafăcute, pentru a identifica temperaturile de funcționare sigure în diferite gaze, pentru a să îmbunătățească procesele de formulare a produsului, pentru a face inginerie inversă a unui produs. În cele din urmă, merită menționat că sunt disponibile combinații ale unui TGA cu un GC/MS. GC este prescurtarea pentru cromatografie în gaze și MS este prescurtare pentru spectrometrie de masă.
ANALIZOR MECANIC DINAMIC ( DMA) : Aceasta este o tehnică în care o mică deformare sinusoidală este aplicată unei probe de geometrie cunoscută într-o manieră ciclică. Apoi este studiat răspunsul materialelor la stres, temperatură, frecvență și alte valori. Proba poate fi supusă unui stres controlat sau unei deformari controlate. Pentru o solicitare cunoscută, proba se va deforma o anumită cantitate, în funcție de rigiditatea sa. DMA măsoară rigiditatea și amortizarea, acestea fiind raportate ca modul și delta bronzului. Deoarece aplicăm o forță sinusoidală, putem exprima modulul ca o componentă în fază (modulul de stocare) și o componentă defazată (modulul de pierdere). Modulul de stocare, fie E’ sau G’, este măsura comportamentului elastic al probei. Raportul dintre pierderi și stocare este tan delta și se numește amortizare. Este considerată o măsură a disipării de energie a unui material. Amortizarea variază în funcție de starea materialului, temperatura acestuia și cu frecvența. DMA se numește uneori DMTA standing for_cc781905-5cde-3194-bb3b5cf58d_b3b3b5cf58d_b3b3b5cf58d_b3b3b3cd583d_md_mdmdmdmd3b3b3cd58d6. Analiza termomecanică aplică o forță statică constantă unui material și înregistrează modificările dimensionale ale materialului pe măsură ce temperatura sau timpul variază. Pe de altă parte, DMA aplică o forță oscilativă la o frecvență stabilită probei și raportează modificări ale rigidității și amortizarii. Datele DMA ne oferă informații despre modul, în timp ce datele TMA ne oferă coeficientul de dilatare termică. Ambele tehnici detectează tranzițiile, dar DMA este mult mai sensibil. Valorile modulului se modifică odată cu temperatura și tranzițiile materialelor pot fi văzute ca modificări ale curbelor E’ sau tan delta. Aceasta include tranziția sticloasă, topirea și alte tranziții care apar în platoul sticlos sau cauciuc, care sunt indicatori ai modificărilor subtile ale materialului.
INSTRUMENTE DE IMAGINARE TERMICĂ, TERMOGRAFE CU INFRAROȘU, CAMERE CU INFRAROȘU : Acestea sunt dispozitive care formează o imagine utilizând radiația infraroșie. Camerele de zi cu zi standard formează imagini folosind lumina vizibilă în intervalul de lungimi de undă de 450-750 nanometri. Camerele cu infraroșu funcționează totuși în intervalul de lungimi de undă în infraroșu până la 14.000 nm. În general, cu cât temperatura unui obiect este mai mare, cu atât mai multă radiație infraroșie este emisă ca radiație de corp negru. Camerele cu infraroșu funcționează chiar și în întuneric total. Imaginile de la majoritatea camerelor cu infraroșu au un singur canal de culoare, deoarece camerele utilizează în general un senzor de imagine care nu distinge diferite lungimi de undă ale radiației infraroșii. Pentru a diferenția lungimile de undă, senzorii de imagine color necesită o construcție complexă. În unele instrumente de testare, aceste imagini monocromatice sunt afișate în pseudo-color, unde sunt utilizate mai degrabă modificările de culoare decât schimbările de intensitate pentru a afișa modificările semnalului. Cele mai luminoase (cele mai calde) părți ale imaginilor sunt de obicei colorate în alb, temperaturile intermediare sunt colorate în roșu și galben, iar părțile cele mai slabe (mai reci) sunt colorate în negru. O scară este, în general, afișată lângă o imagine de culoare falsă pentru a lega culorile la temperaturi. Camerele termice au rezoluții considerabil mai mici decât cele ale camerelor optice, cu valori în apropiere de 160 x 120 sau 320 x 240 pixeli. Camerele cu infraroșu mai scumpe pot atinge o rezoluție de 1280 x 1024 pixeli. Există două categorii principale de camere termografice: SISTEME DE DETECTOR DE IMAGINI INFRAROSII RĂCITE and_INFTOR_Cf58d_i_INFRAROSI DETECTOR DE IMAGINI INFRAROSII DETECTOR_1958D_905C958D_DE905C958D_905C958D_905C958D_DE905C94818 Camerele termografice răcite au detectoare conținute într-o carcasă sigilată în vid și sunt răcite criogenic. Răcirea este necesară pentru funcționarea materialelor semiconductoare utilizate. Fără răcire, acești senzori ar fi inundați de propria lor radiație. Camerele cu infraroșu răcite sunt totuși scumpe. Răcirea necesită multă energie și necesită timp, necesitând câteva minute de timp de răcire înainte de a lucra. Deși aparatul de răcire este voluminos și costisitor, camerele cu infraroșu răcite oferă utilizatorilor o calitate superioară a imaginii în comparație cu camerele nerăcite. Sensibilitatea mai bună a camerelor răcite permite utilizarea obiectivelor cu distanță focală mai mare. Azotul gazos îmbuteliat poate fi folosit pentru răcire. Camerele termice nerăcite folosesc senzori care funcționează la temperatura ambiantă sau senzori stabilizați la o temperatură apropiată de cea ambientală folosind elemente de control al temperaturii. Senzorii infraroșii nerăciți nu sunt răciți la temperaturi scăzute și, prin urmare, nu necesită răcitoare criogenice voluminoase și costisitoare. Cu toate acestea, rezoluția și calitatea imaginii lor sunt mai scăzute în comparație cu detectoarele răcite. Camerele termografice oferă multe oportunități. Punctele de supraîncălzire sunt liniile electrice care pot fi localizate și reparate. Circuitele electrice pot fi observate și punctele neobișnuit de fierbinți pot indica probleme precum scurtcircuit. Aceste camere sunt, de asemenea, utilizate pe scară largă în clădiri și sisteme energetice pentru a localiza locurile în care există pierderi semnificative de căldură, astfel încât să se poată lua în considerare o mai bună izolare termică în acele puncte. Instrumentele de termoviziune servesc ca echipamente de testare nedistructive.
Pentru detalii și alte echipamente similare, vă rugăm să vizitați site-ul nostru de echipamente: http://www.sourceindustrialsupply.com